Cele douăsprezece nume ale cefei de porc
Back office-ul nostru păstra fiecare comandă pe care am făcut-o vreodată și vreo 1.900 de denumiri de produse. Nu ne putea spune ce vindem cel mai bine, până când un model mic a învățat să întrebe.
JordanOsakaPe linie scria BONFILE 2-3 kg și nimic altceva. Stătea într-una dintre comenzile noastre, tastată de cineva care știa exact ce voia să spună. Bonfile înseamnă mușchiuleț; asta ți-o spune oricine din departamentul nostru. Ce nu-ți putea spune nimeni, doar din linia aceea, era dacă animalul fusese porc sau vacă.
La MeatBorsa avem un departament de trading de carne; la MakeBetter construim unelte pentru branșă. Multă vreme am crezut că știm ce vindem. Știam fiecare comandă. Ce nu știam era suma lor.
Un produs, douăsprezece nume
Departamentul nostru lucrează în BOSS, back office-ul pe care îl folosim în fiecare zi. Comenzi, documente, facturi, camioane, stocul din depozitele frigorifice și plăți, toate stau acolo, câte o înregistrare pe comandă. Marja lui nu e marja plină de speranță din ziua în care se bate palma. E calculată după camion, asigurare și zilele din depozitul frigorific, adică după ce carnea a terminat de costat bani.
Așadar, cifrele erau solide. Cuvintele, nu. În BOSS aveam vreo 1.900 de denumiri diferite de produse și fiecare fusese tastată de un om, după ce scrisese un vânzător sau un cumpărător. Vânzătorii scriu în limba lor. Cumpărătorii, în a lor. Niciunul nu scrie pentru un raport.
Să luăm ceafa de porc. În înregistrările noastre era Pork neck. Era Schweinekamm, și Karkówka, și karczek, și Karkowka, cu accentul pierdut undeva pe drum. Era Collar of pork, și Pork Collar / Neck, și Свински врат. Douăsprezece feluri de a scrie o singură bucată dintr-o singură parte a unui singur animal. Un om citește lista și vede un singur produs. Un raport o citește și vede douăsprezece, fiecare doar o felie subțire de adevăr.
Aveam evidența fiecărui kilogram care trecuse prin departamentul nostru și nu puteam spune ce vindem cel mai bine.
Întrebarea de luni
Întrebarea la care voiam un răspuns este cea mai simplă pe care o poate pune un trader: ce produse de bază se vând cel mai bine și cu ce marjă? Nu ce comandă. Ce produs. În fiecare luni raportul era acolo și în fiecare luni răspundea la altă întrebare, anume ce grafii se vând cel mai bine.
Am făcut ce fac departamentele de trading. Cineva ținea un tabel, cu denumirile pe o parte și produsul real, cât se putea judeca, pe cealaltă. Era o muncă atentă și se învechea aproape de îndată ce era salvată, pentru că noile comenzi aduc denumiri noi. Ori de câte ori aveam cu adevărat nevoie de răspuns, analiza devenea un proiect: o bucată din atenția cuiva, un rezultat, apoi alunecarea lentă înapoi în neștiință.
Necazul mergea mai adânc decât ortografia. Adesea nu puteam spune nici măcar animalul. Bonfile e mușchiulețul a ceva. Un tomahawk poate fi de vită, de porc sau de miel. Iar „Turkey”, într-un comerț care trece granițe, e o țară la fel de des cum e o pasăre. Un trader care mijea ochii la listă putea de obicei să lămurească lucrurile, pentru că își amintea tranzacția. Lista însăși nu-și amintea nimic.
Modelele care citiseră totul
Pasul evident a fost să dăm denumirile chatboturilor generale, marilor modele universale care îți scriu la cerere un contract sau o poezie. Așa am făcut. Au nimerit în mai puțin de 55% din cazuri. Erau și lente, și destul de scumpe, dar acestea erau reproșuri secundare. Pe o citire care greșește aproape o dată din două nu poți clădi un raport. Tot trebuie să verifici fiecare linie, doar că acum verifici munca unei mașini în loc să o faci pe a ta.
Nu cred că eșecul a ținut de mărime. Un model care a citit câte puțin despre orice a citit foarte puțin din ce scriu oamenii care vând carne cu camionul, în câteva cuvinte, în limba care le era cea mai la îndemână.
Un model mic care întreabă
Apoi am dat aceleași denumiri lui CarcassAI, iar problema s-a încheiat pe loc. Mi-ar plăcea să descriu aici o luptă. N-a fost niciuna.
CarcassAI este cunoașterea despre produse care stă sub fiecare unealtă MakeBetter. Cuprinde vreo o mie de produse din carne, fiecare cu un singur ID. Citește pentru ele vreo 7.000 de denumiri în 18 limbi, inclusiv greșelile de scriere, și are cartografiate 26 de standarde de tranșare, pentru că aceeași carcasă se împarte diferit, după standardul care conduce cuțitul.
O linie de produs o citește de două ori. Întâi vin regulile, care sunt deterministe: aceeași linie primește același răspuns în aceeași versiune. Apoi vine Carcass, un model mic pe care MeatBorsa îl antrenează singură, pe fiecare decizie confirmată de traderii noștri, și citește linia a doua oară. Unde cele două nu se potrivesc sau unde linia e neclară, decide un om, iar decizia aceea devine următoarea lecție.
Trei dintre obiceiurile lui contează pentru mine mai mult decât viteza. Nu ghicește: când primește BONFILE, întreabă „ce animal?” și așteaptă. Nu schimbă niciodată ce a scris vânzătorul; citirea stă alături de cuvintele vânzătorului, așa că originalul e mereu acolo, ca să poți verifica. Și trimite foarte puțin în afară. Pleacă doar expresia de produs, fără client și fără preț, spre un model mic de pe serverele proprii ale MeatBorsa din UE.
Cifrele publicate sunt acestea. La vânzători pe care nu i-a mai văzut niciodată, găsește produsul corect în 94,6% din cazuri. O citire completă durează, la mediană, 29 de milisecunde. Prima cifră nu e o sută, iar sistemul nu se preface că ar fi. Pentru asta sunt întrebarea și așteptarea.
Un raport care nu mai e niciodată un proiect
Ce s-a schimbat în departamentul nostru se descrie simplu. Fiecare linie nouă de comandă e citită pe măsură ce sosește, în timp real, ieftin și repede. Nimeni nu mai începe o analiză, pentru că analiza nu se termină niciodată și nu se învechește niciodată. Pur și simplu e acolo. Ceafa de porc e din nou un singur produs, oricum s-ar fi numit în ziua aceea.
Imaginea de mai jos e un exemplu, desenat cu date ilustrative, nu cu cifrele noastre. Forma ei, totuși, e exact ce nu puteam desena înainte: vânzările pe animal și apoi pe produs, fiecare dală mare cât a vândut și marcată cu marja ei.
Cifre ilustrative. Treceți cu mouse-ul peste o dală sau atingeți-o pentru cifrele ei.
Vedeți cifrele ca tabel
| Animal | Produs | Cota din vânzări | Margin | Denumiri în BOSS |
|---|---|---|---|---|
| Porc | Piept de porc | 9.8% | 7.9% | 186 |
| Porc | Ceafă de porc | 7.6% | 11.2% | 148 |
| Porc | Spată de porc | 6.9% | 6.4% | 118 |
| Porc | Cotlet de porc | 5.8% | 8.8% | 97 |
| Porc | Pulpă de porc | 4.6% | 5.1% | 88 |
| Porc | Coaste de porc | 3.5% | 12.6% | 71 |
| Porc | Slănină de spate de porc | 2.4% | 4.2% | 52 |
| Porc | Mușchiuleț de porc | 2.1% | 13.9% | 49 |
| Porc | Rasol de porc | 1.3% | 9.1% | 38 |
| Vită | Mușchi de vită (striploin) | 5.9% | 9.4% | 88 |
| Vită | Mușchiuleț de vită | 5.2% | 10.8% | 83 |
| Vită | Antricot de vită dezosat | 4.8% | 9.9% | 72 |
| Vită | Greabăn de vită (chuck roll) | 3.6% | 7.2% | 51 |
| Vită | Pulpă interioară de vită | 3.1% | 6.1% | 46 |
| Vită | Piept de vită | 2.6% | 8.3% | 39 |
| Vită | Nucă de vită | 1.8% | 5.7% | 32 |
| Carne de pasăre | File de piept de pui | 6.4% | 4.9% | 157 |
| Carne de pasăre | Pulpe întregi de pui | 4.9% | 3.8% | 109 |
| Carne de pasăre | Aripi de pui | 3.2% | 6.7% | 74 |
| Carne de pasăre | Piept de curcan | 2.6% | 5.5% | 63 |
| Carne de pasăre | Piept de rață | 1.9% | 9.6% | 41 |
| Miel și vițel | Pulpă de miel | 3.1% | 10.4% | 58 |
| Miel și vițel | Cotlet de miel (rack) | 2.4% | 14.1% | 44 |
| Miel și vițel | Spată de miel | 2.0% | 8.2% | 39 |
| Miel și vițel | Cotlet de vițel | 1.5% | 9.0% | 34 |
| Miel și vițel | Rasol de vițel | 1.0% | 7.4% | 23 |
| Toate produsele | 100% | 1,900 |
Un grafic ca acesta arată obișnuit, și așa și trebuie. Asta e partea ciudată a poveștii. Nimic din el nu e informație nouă. Fiecare kilogram, fiecare factură, fiecare zi în depozitul frigorific erau deja în BOSS. Lipsea doar acordul asupra felului în care se numesc lucrurile.
Am ajuns să cred că o bună parte din ce știe un departament de trading e ascunsă exact așa: nu în date pe care nu le are nimeni, ci în denumiri pe care nu le-a pus nimeni de acord. O denumire nu e un produs. E felul în care cineva a numit produsul într-o zi, într-o limbă, pentru un cumpărător. Pentru oamenii care le-au tastat, denumirile erau perfect clare. Doar raportul nu știa să citească.
Linia spune în continuare BONFILE 2-3 kg. N-am corectat-o și n-o vom corecta; așa a scris vânzătorul. Lângă ea stă acum o citire, iar înaintea citirii a fost o întrebare, la care a răspuns unul dintre traderii noștri. În tot timpul cât am ținut lista aceea, a fost prima dată când lista ne-a întrebat ceva.